Ningea
teribil, in noaptea cand te-am cunoscut
Si-am
dansat, o vreme, ca la sfarsitul lumii.
Apoi
ai plecat dar nimic nu s-a pierdut,
Caci
mintea-si suceste cum stie mai bine
Amintiri ratacite din razele lunii.
Ai
aparut mai apoi ca un vis, zglobie si sprintara
M-ai
ametit cu aroma fericirii ascunse
Si-ai
fost vijelia din suflet, ca o ploaie de vara
Ai
fugit inca odata, furtuna cu soare
Ce lasa in urma intrebari
nepatrunse.
Sa
astept ? Nu mi-e clar.Sa te vreau nu mai stiu cum.
Sa-ti
alerg umbra si sa te caut… m-as grabi.
E
simplu fara tine dar soapta de-acum
Imi
cere sa-ti spun vorbe ce m-au uitat
Candva, oarecum, ce va fi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu