sâmbătă, 13 august 2016

Un alt fel de... adio



Ningea teribil, in noaptea cand te-am cunoscut
Si-am dansat, o vreme, ca la sfarsitul lumii.
Apoi ai plecat dar nimic nu s-a pierdut,
Caci mintea-si suceste cum stie mai bine
            Amintiri ratacite din razele lunii.

Ai aparut mai apoi ca un vis, zglobie si sprintara
M-ai ametit cu aroma fericirii ascunse
Si-ai fost vijelia din suflet, ca o ploaie de vara
Ai fugit inca odata, furtuna cu soare
            Ce lasa in urma intrebari nepatrunse.

Sa astept ? Nu mi-e clar.Sa te vreau nu mai stiu cum.
Sa-ti alerg umbra si sa te caut… m-as grabi.
E simplu fara tine dar soapta de-acum
Imi cere sa-ti spun vorbe ce m-au uitat
            Candva, oarecum, ce va fi…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu