O mie de povesti

O mie de povesti, o mie de zile

Toamna nesfarsita imi este

Viata fara tine

O mie de zambete calde in jur

Si niciunul sa-mi aduca

Alinare.

Mii de cuvinte s-au spus si se spun

Se soptesc sau se striga

Ploaia uitarii le sterge

Repetam fantomatic tipare tocite

Uitam mai mereu cat ne doare

Si zambim.

O mie de lacrimi au curs de atunci

O mie de ganduri s-au scurs nestiute

Doar gandul la tine

Ramane.

Ganduri tarzii

Ai oare vreun regret

Sau, zambesti cumva sagalnic

Cand iti aduci in gand

Imagini si-amintiri cu noi?

Ti-e oare teama c-ai pierdut

Un om, un prieten, un iubit

Care te-asteapta

Chiar si-acum cand fugi?

Te mai gandesti tu oare

La ce a fost si-ar fi putut sa fie

La ce s-ar fi-ntamplat

De-ai fi ramas?

Ti-e inima de piatra sau

Suferi cate un pic

Cand ziua trece-ncet

Si noaptea dau navala amintiri?

Te mai intrebi tu,oare,

Cum fac si eu acum

De-a fost real sau doar un vis

Intr-un sfarsit de vara?

Nu vreau sa uit

In ziua-n care-am sa te uit

Voi fi plecat departe

De mana cu ingeri parsivi

Ce-au vrut sa stai deoparte.

In ziua cand nu voi mai sti

Nici cine esti, nici cum zambesti

Priveste cerul si-ai sa vezi

Un nor ca din povesti.

N-am sa te uit, ar fi-n zadar

Nu pot, nu vreau, nu stiu

Cand asta se va intampla

Atunci n-am sa mai fiu

In ziua cand am sa te uit

Mi-am luat partea de vina

Si am plecat hoinar prin cer

Sa nu-ti gasesc pricina.

Sa nu te caut, sa te pierd

Nu stiu cum s-ar putea

Chiar daca tu ma pierzi incet

Eu nu te voi uita.

Se scutura durerea

Se scutura durerea

Dar dorul ramane

Si-ntreaba intr-o doara

Ce vei face maine?

Cand ea nici azi nu vine

Si te-a uitat de ieri

Ce ai sa faci cu dorul

Si fara de dureri?

Priveste cerul noaptea

Si spera-n sinea ta

Ca si ea vede norii

Si-admira-aceeasi stea.

Ganduri

Ganduri ce vin piezis

Amintiri care se-aduna

Pe furis

Tristeti pline de vise

Si vorbe nespuse.

Mi-s toate povara si chin

Ma-ncearca si dureri imi aduc

E-amar precum vinul pelin

Timpul ce trece deplin

Nu ma vrei sau nu stiu

Ce te face sa taci

Nu mai simt ca sunt viu

Nestiind ce mai faci.

Mai senin oare as fi

Daca mi-ai da un mic semn

Sau din vis m-as trezi

Sa-nteleg ca-s nedemn…

Ea

Te-as respira pana cand

Doar eu as mai sti

Ca existi.

Ti-as spune povesti

Cu final fericit

Pana ce viata insasi

Ne-ar invidia.

Ti-as lua mana

Si cu un sarut fugar

Ai tremura asteptand…

Ce-ar fi sa vina

Gandul cel bun si bizar

Sa-ti spulbere teama

Departarii.

Atunci, cu ochii senini

Si zambetul cald

Sufletul ar fi

Linistit si atent

Cand din viata luminii-ar ramane

Doar caldura pe care o astept

Inca de-atunci…

Neliniste

Esti pacea si razboiul

Dintre suflet si minte

Cand inima-mi franta

Nu poate sta cuminte.

Esti si razboi si pace

Si furtuna pe mari

Sau soare la apus

Cu binecuvantari.

Mi-s ochii uscati

Caci te-am privit prea mult

Auzul mi-e ars

Ca n-am stiut s-ascult.

Cum spuneai printre randuri

Ca vei pleca…  si-ai fugit!

Da-mi un semn ca existi

Si n-a fost doar un vis.

Un vis blestemat

De stele uitate

De nopti nedormite

Si poteci neumblate.

De vorbe soptite

De umbre-ndoite

De dor tresarite

Si-n toate… uimite…