Cotidiana

Azi am lasat durerile in spate
Si m-au cocosat
Umblu prin lume aplecat
Spre cele lumesti
Si ma-ntreb, nefiresc,
Cum ar fi?
Daca ploaia ar veni cand o chem?
Daca soarele mi-ar incalzi si sufletul,
Nu doar oasele obosite
De-atata drum?

De-atata durere am plans
Fara lacrimi.
Ma ridic si incerc sa-mi alung
Teama de lume, de nebunia
Care ma prinde din urma
De fiecare data.

Imi indrept spatele si totul
Trosneste,
Durerea ce cade aduce lumina
Si stau iar drept
Cu viata pe umerii care
Cer doar... o-mbratisare.

Ochii tai vad si se-ndur-a mirare
Sa fie cu putinta sau doar ai visat
Cel ce-a fost ieri a plecat
Azi nu e nimeni
Dar maine, maine va fi
Acelasi om in zori de zi
Aceeasi minte-n miez de noapte.
Si poate mai tarziu,
O singura meteahna
            Nevoia de soapte.