Ratacit... un om

Singuratate in multime,
Si multumire searbada de sine
Cu ochii larg deschisi nu vezi nimic
Si nu-ti dai seama cand te-ai facut mic.

Atat de mic sa nu te vada luna
Atat de mic aproape nevazut
Cu chipul ars si sufletul de lut
Cum ti-ai dorit dintotdeauna.

Ti s-a-mplinit un vis si acum plangi
Ca nu mai poti luminii sa-i ajungi
Sa-i furi o raza si sa fii vazut
Din cer, din apa, din soare, din pamant.

Ai vrut sa stai ascuns si-acum cand iesi in lume
Nu ai cuvinte-n minte sa poti spune
Cand si de ce ti s-a soptit ca esti prea mare
Si nu ai loc si nu poti sta-n picioare.

Stai drept si nimeni nu te vede cum
Iti prinzi de unul singur sufletul din scrum
Din fumul de tigara rascolit
De gandul care-acum ti-a amintit.
            Ca esti doar om...