Iti sade bine cu cartea in mana
Mi-a spus-o soptit
Privind pe sub gene
Cu soarele-n ochi am privit-o alene;
Si tie , i-am spus,
Ca umbra a cerului senin.
M-a luat de mana,
M-a dus in pustiu si mi-a dat doua vorbe
Sa ma joc cu ele , sa le ascult si
Sa le rastalmacesc
Pana cand am ramas
Doar cu umbra ei peste mine
Si-o vorba soptita-n urechea incinsa de soare…
Fara continuare,
Doar un trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu